PHOTOBLOG

Noiembrie prin Apuseni, cu #goodyear4x4

Înainte de toate, un avertisment: aceast articol contine imagini cu abundență mare de culori tomnatice. Să nu ziceți că nu v-am spus! ;)

Așadar, după tura din primăvară, iată-mă din nou făcând parte din expediția Goodyear 4×4, de data asta numită Winter Experience. Prilej de bucurie, să-mi mai umplu tolba cu poze de toamnă, din Apuseni. Țiriac Auto ne-a trimis la plimbare cu 3 mașini Mercedes-Benz ML350, echipate cu anvelope de iarnă de la Goodyear. Noi am fost pregătiți, dar dacă zapadă n-a fost… am avut în schimb multă culoare. O să vedeți mai jos ;)

Am plecat joi la amiază, ziua respectivă fiind alocată doar pentru transport la Alba Iulia, unde ne-am cazat și-am stabilit baza :)

Vineri dimineață, ne-am trezit devreme și-am pornit pe o vreme minunată către coclaurile și obiectivele din traseu.

Stâncile de calcar de la Ampoița

Inițial am crezut că astea sunt Cheile Ampoiței dar de fapt alea erau în altă parte. Așa că am luat cu asalt una bucată de stâncă, m-am cățărat până în vârf, că aveam de făcut poze :) Sus am dat nas în nas cu o vulpe, dar a fugit prea iute ca să pot să o fotografiez, plus că nici eu nu mă așteptam la o asemenea întâlnire de gradul 3 :) M-a urmat în escaladă și Dan, câștigatorul din Targu Mureș, al concursului acestei ediții. Atenție, mai sunt încă 2, deci puteți să participați!

_MG_8947-Edit

_MG_8926

_MG_8931

_MG_8932

_MG_8934

_MG_8944-Edit

_MG_8966

_MG_8969

_MG_8970

 

Dealul cu melci

Următorul obiectiv a fost rezervația fosiloferă “Dealul cu melci”, unde am văzut în premieră personală, fosile de melci încastrați în stâncă.

_MG_8982

_MG_8985

_MG_8987

_MG_8988 _MG_8992

_MG_8989

Cascada Pișoaia

În vecinătatea melcilor, practic peste drum, am dat o tură pe la Cascada Pișoaia. Deja soarele o cam luase la sănătoasa, ascuns fiind de nori. O cascadă cu debit mic de apă, dar interesantă. Evident că iar am găsit un bolovan pe care să ne cocoțăm :)

_MG_8993

_MG_8996 _MG_9011-Edit

_MG_8998

 

_MG_9005 _MG_9008

 

Peștera Poarta lui Ionele

Am luat apoi prânzul la restaurantul Mama Uța din Arieșeni, unde atracția principală a fost un balmoș grozav și unde am descoperit o salată din murături de merișor și afine.

Dupa care, ne-am dus spre peștera Poarta lui Ionele. Eu am mai fost acolo în urmă cu câțiva ani, când l-am chinuit pe Doru ca să fac panorame în interior. Așa că am rămas nițel mai în urma grupului și-am fotografiat cum cădea lumina peste drum, după care m-am avântat spre peșteră. Acolo, nu mică mi-a fost mirarea să o găsesc amenajata, cu pasarele de acces, scări și lumini. Pe unde data trecută mă cățăram în patru labe, acum urcam lejer o scară. A, și mai era și-un ghid ce povestea. Într-un fel m-am bucurat că am avut ocazia să o vizitez când încă nu era “tehnologizată” :)

_MG_9027 _MG_9047-Edit

_MG_9042-Edit

_MG_948 _MG_9056

_MG_9054

_MG_9058

_MG_9059

Peștera Scărișoara

Am fugit prin Cheile Ordăncușei spre Scărișoara, pentru că deja eram la întrecere cu apusul. Dar la un moment dat n-am mai rezistat și ne-am oprit ca să-l imortalizăm. La peșteră am ajuns cam la ora închiderii, dar paznicul s-a lăsat înduplecat să ne lase să facem câteva poze. Ceea ce am și făcut însă n-am zăbăvit prea mult deja se întunecase afară și am urcat scările avenului de acces, pe întuneric.

_MG_9060

_MG_9066

_MG_9067 _MG_9070

_MG_9082

_MG_9085

_MG_9087

_MG_9088

Tulnicăreasa din Pătrăhaițești

Ultimul obiectiv al zilei a fost să ajungem în Pătrăhăițești, la o gospodărie ce adăpostește un muzeu etnografic, cu multe obiecte de artizanat și altele lucrate din lemn. Acolo se află doamna Paraschiva, tulnicăreasă. Adică cântă din tulnic, tare fain! Oamenii foarte ospitalieri, ne-ar fi așezat la masă dar n-am refuzat niște afinată din partea locului. Păcat pentru șoferi :) După ce ne-au plimbat prin casă și ne-au arătat obiectele meșteșugite, doamna Paraschiva ne-a făcut o demonstrație de tulnic. S-a lăsat și cu un jamming session, cu Mircea la chitară :)

_MG_9095

_MG_9100

_MG_9101

_MG_9132

_MG_9134

_MG_9103 _MG_9099

_MG_9104

_MG_9110 _MG_9126

_MG_9130

Și cam așa s-a încheiat ziua de vineri, destul de plină aș zice eu.

Prin împrejurimile Cheilor Râmețului

Sâmbătă de dimineață, pe o vreme cam mohorâtă, am plecat spre Cheile Râmețului. S-a lăsat iar cu trasee neasfaltate dar mașinile și-au făcut treaba bine și ne-au purtat cu bine spre locuri ce ne-a cam luat suflarea. Practic am ocolit cheile de pe o parte pe cealaltă, și în ciuda norilor am prins niște cadre draguțe :)

[Group 0]-_MG_9153__MG_9160-8 images

_MG_9142

_MG_9151

_MG_9231

_MG_9233-Edit

_MG_9247

_MG_9265

_MG_9270

_MG_9292

_MG_9304-Edit

_MG_9314-Edit

_MG_9336

_MG_9349 Panorama

_MG_9380

_MG_9136 _MG_9150_SNSHDR_3
_MG_9248 _MG_9262
_MG_9264 _MG_9311
_MG_9323 _MG_9325
_MG_9337 _MG_9382

Tot bănănăind noi pe acolo, am nimerit la un moment dat în… pădurea roșie. Motivul pentru care i-am spus așa, o să-l vedeți mai jos. Începuse și o ploaie ușoară, frunzele cădeau peste tot în jurul nostru, a fost sublim. Pozele nu pot reda frumusețea și starea pe care am avut-o acolo…

_MG_9186

_MG_9192

[Group 0]-_MG_9177__MG_9181-5 images _MG_9203

_MG_9216

Un prânz tradițional moțesc

Pentru că sosise vremea prânzului, Doru ne-a dus să-l experimentăm în satul Poiana. Ne aștepta o masă afară în curte, pe o pajiște străjuită de case specifice locului. Îmi cer scuze că n-am apucat să fac prea multe poze, m-au ținut ocupat bucatele tradiționale, sărmăluțele la cupotor și plăcințile coapte pe lespede :)

_MG_9392

_MG_9394

_MG_9397

_MG_9400

_MG_9399  

Ultima zi prin inima Cheilor Râmețului

Duminică, fiind ultima zi din excursie, n-am plecat direct spre casă, ci ne-am întors în chei, dar de data asta am intrat mai adânc în ele, nu le-am dat târcoale ca în ziua precedentă. Am mers la firul apei, unii au făcut chiar baie, alții au țopăit pe acolo făcând poze.

_MG_9460

_MG_9463

_MG_9479-Edit

_MG_9481-Edit

_MG_9489

_MG_9496 _MG_9501_SNSHDR_3
_MG_9507 _MG_9518_SNSHDR_3

_MG_9509

_MG_9525 _MG_9531_SNSHDR_3

Cam aici se încheie povestea mea, mai mult în imagini și mai puțin în vorbe. A fost o tură frumoasă dar cam scurtă, însă m-am bucurat să descopăr o părticică din Apuseni toamna. Iar amestecul de peisaje completat cu experiențe tradiționale mi-a mers la suflet. Și lista mea cu locuri de revizitat s-a mai lungit… :)

Mulțumesc Goodyear, încă o dată, pentru oportunitate :)

Leave a Reply


%d bloggers like this: