PHOTOBLOG
Balcaniada

Camarazi, pe tancuri!

Am să fac o excepție de la postările obișnuite cu fotografii de pe acest blog, pentru că pot… și pentru că sper la un loc asigurat la ediția a 2-a a evenimentului lui Toma, Bloggers Lan Party. Motivul pentru care îmi doresc asta este jocul ales, și anume World of Tanks. Recunosc, sunt puțin dependent de el (dar nu exagerat), îl joc de când era closed beta și luna asta aniversez 2 ani de World of Tanks!

Pe mine m-au virusat frații Panaitescu (Doru și Mircea), iar eu am virusat pe alții… Un prieten foarte bun, care deja m-a depășit la nr. de bătalii și are câteva tancuri mai bune ca mine, și cu care joc impreună când vine pe la mine, l-am virusat pe Ivo în #balcaniada, și pe Toma la tabara de schi pentru bloggeri :)

Așadar, abia aștept să vă penetrez armura… :D

Și să faceți poc ca tancul de l-am spulberat în imagine :D

 

Afișul evenimentului este următorul:

 

LE: Mi-am amintit că am și niște tancuri fotografiate prin Serbia, în cadrul proiectului #balcaniada, așa că m-am scos și am și fotografii ce pot fi publicate pe blogul meu foto :D

Pare a fi un T-62A rusesc.

 

Ăsta cred că e un RenaultFT

 

Evident un PzIV :)

 

TD-ul StugIII

 

PzKpfw II Ausf C

 

Stuart M3A1

 

Panzer 35(t)

 

Inconfundabilul T-34

 

 

 

Bloggers Lan Party -ediția II, este un eveniment susținut de RomtelecomAsus,BitdefenderEvomag și ROCCAT.

Podul Mehmed Paša Sokolović din Višegrad

Plecând din Mokra Gora, am trecut granița în Bosnia, și după un episod haios la vamă (despre care a povestit Ivo), am trecut în drumul nostru către Sarajevo printr-o localitate numită Višegrad. Acolo ne-a atras atenția un pod, și-am zăbovit o vreme pe malul râului Drina, ca să facem ceva poze, lumina fiind frumoasă la acel moment.

Podul cu pricina, Mehmed Paša Sokolović, este un pod istoric, construit în 1577 de către arhitectul curții otomane Minar Sinan, la ordinele marelui vizir al cărui nume a fost luat de către pod. El a cerut construirea lui ca omagiu adus regiunii din care provenea el și ca simbol al comerțului și prosperității. Construirea podului a durat între 1571 și 1577. Mari renovări ale podului au avut loc în 1664, 1875, 1911, 1940 și 1950–52. Trei dintre cele 11 arce ale sale au fost distruse în timpul Primului Război Mondial, și cinci au fost deteriorate în timpul celui de al Doilea, dar au fost ulterior restaurate.

În timpul războiului din 1992–1995, podul a fost locul unui brutal masacru, în care un mare număr de civili bosniaci au fost uciși de armata sârbă bosniacă (masacrul de la Višegrad din 1992).

Podul a fost listat de UNESCO ca parte a patrimoniului mondial în 2007.

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video:Olympus Romania

Mokra Gora – o gară din alte timpuri

In Serbia, pe pantele nordice ale muntelui Zlatibor se află un sătuc desprins parcă din alte vremuri sau din filme de epocă.
Am vizitat micuța gară și m-am plimbat fascinat printre locomotivele si vagoanele de epocă.
Cunoscutul regizor sârb, Emir Kusturica a contribuit finantând reconstructia satului Drvengrad.

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video:Olympus Romania

Cetatea Golubăț

Serbia ne-a întâmpinat cu nori și ploaie. Așa a început tura de toamnă din Balcaniadă. Însă nu ne-a oprit și nici descurajat, am trecut granița la Porțile de Fier, și-am continuat prin clisura Dunării spre Belgrad. Mi-a plăcut să ma uit de pe partea cealaltă, la locuri prin care am trecut recent, în vară.

Dar am să dau puțin pe repede înainte, si-am să mă opresc asupra unui prim obiectiv turistic pe lângă care am trecut și care mi-a atras atenția. Este vorba de cetatea Golubăț sau pe sârbește, Golubački grad.

Se află localizată în dreptul orașului Moldova Nouă, lânga satul cu același nume, Golubac. Se înalță semeț, deasupra șoselei și străjuiește malul sârb al Dunării. Am notat-o ca fiind un obiectiv bun de vizitat și aprofundat într-un viitor nu prea îndepărtat, sper :)

Chiar dacă vremea nu a ținut cu mine, nu puteam să nu trag câteva cadre… ;)

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video:Olympus Romania

Cu gândul la Balcaniadă

Așa sunt acum. Acolo-mi zboară mintea și imaginația. Și în febra pregătirilor… bagaje, taskuri de rezolvat. Pentru că urmează tura de toamnă a proiectului Balcaniada ;)

Mâine plecăm. Abia aștept să văd Adriatica, pelicanii creți, să mergem cu mașinile (Ford de data asta) pe tren, străbătând tunelurile dintre Mosta Na Soci și lacul Bled… Alte detalii puteți să aflați de la Doru de aici, că nu are rost să repet ;)

Aventura continuă… și cu gândul la ea, mi-am amintit de pozele astea :)

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener auto: Ford Romania. Partener foto-video:Olympus Romania

Cel mai rapid kilometru…

… l-am parcurs cam în 20 de secunde, cu mijloace naturale adică fără să fiu în mașină, tren sau avion. Cam despre asta vreau să vă povestesc. Secretul? Gravitația! :)

Se făcu că la invitația celor de la TNT Brothers, noi, gașca din Balcaniada (Mircea Panaitescu, Doru Panaitescu, Ivo Bobal și cu mine) ne-am gândit că să vedem Balcanii de la 3000m. A, și alt motiv secundar, absolut banal, a fost să sărim cu parașuta, în tandem, de la 3000m ;) Nu știu cât au văzut din Balcani, colegii, dar în cazul meu, am avut parte de cer senin fără pic de nori și cu o super vizibilitate. Am văzut munții Carpați.

Duminică dimineață (2 septembrie), m-am înființat la aerodromul Clinceni, la hangarul TNT Brothers, am completat formularul și a început așteptarea. Ce a durat cam 3 ore, din pricina unor probleme tehnice. După asta a trebuit să-mi aștept rândul la săritură, fiind programate alte salturi înainte. Prilej bun de a observa pe alți temerari și a face câteva poze.

Și-a venit și rândul meu la salt. Și-a început să curgă cu emoții… Echiparea cu hamuri și explicarea instrucțiunilor corespunzătoare, le-am făcut ca prin vis, operatorul foto/video mă tot întreba niște chestii iar eu băteam câmpii cu succes, speram doar să nu mi se vadă prea tare frunzele de la morcov… ;)

Se spune ca omul se naște cu frica de două lucruri: de zgomot și de cădere. Acestea ne sunt date de către natură ca un sistem de alarmă, care face parte din instinctul de conservare și sunt normale. Celelalte angoase ne sunt întipărite de către parinți, educatori și cei din jurul nostru. Nu mi-e frică să zbor cu avionul. Ba chiar îmi place senzația scurtă provocată de goluri de aer, mici căderi ce durează cam o secundă. Sau când mergi repede cu mașina ș treci peste un dâmb, și urmează o mică cădere. Dar gândul că o să cad incontrolabil mă cam speria.

Ne-am suit în avionul micuț de tip Cessna 206, și ne-am înghesuit 6 oameni, cu pilotul 7. Au urmat 20 de minute grele, până când am ajuns la altitudinea și poziția potrivită pentru salt (3000m). Eram puțin dezamăgit că nu erau nori, pentru ca visam să cad prin ei… dar am avut parte de plăcuta surpriză de a vedea munții. Unul dintre instructori făcea glume cu mine, încerca să-mi arate o capră neagră :D

Ușa avionului s-a deschis, a început o vâjâială puternică, cameramanul a ieșit primul și s-a prins sub aripă. Apoi împreună cu instructorul ne-am târât cu spatele spre ușă. Părea că nu mai ajung la ea. Mi-am scos picioarele cu greu pe ușa micuță, le-am pus pe scara avionului așa cum mi s-a explicat și… m-am trezit imediat în aer. Din acel moment m-au izbit în plin atâtea lucruri, cu greu le pot izola și enumera. Aerul îmi biciuia corpul și fața, iar obrajii îmi erau deformați într-un zâmbet/rânjet. O vâjâială puternică îmi spărgea timpanele. Senzația căderii, de care-mi era mie frică, continua să persiste mai mult de o secundă cum eram obișnuit. Cu toate că orientarea în spațiu se dusese în toate direcțiile, am reușit să-l găsesc pe cameraman și să ma uit la el pentru câteva cadre. Creierul îmi era suprasaturat de senzații, spaimă și emoții. Ca un procesor de computer ce este brusc “overloaded” și nu mai face față. Așa eram eu.
Am realizat la un moment dat că cineva… instructorul, îmi tot mișcă picioarele. Oare ce avea cu mine? Hmm… poate nu le țin bine, hai să le pun cum încearcă să le îndrume. Apoi aveam senzația că ochelarii de protecție o iau ușor în sus. Dacă mai cădem mult, poate-mi ies de pe cap și-mi zboară și ochelarii de vedere! Aș fi dus mâna la ei să mă asigur că-s la locul lor sau să-i pun la loc dacă e cazul, dar mă gândeam că dacă-mi schimb poziția și mă apostrofează instructorul? :) Dar mai cădem mult…?

Cu gândurile astea prin cap, aproape că nici n-am simțit când s-a deschis parașuta. Doar o ușoară zmucitură și… brusc liniște. Am răsuflat ușurat dar apoi mi-a sărit puțin inima când instructorul a slăbit puțin hamul, ca să poată să respire. Dar mi-am amintit că mă avertizase de asta și m-am liniștit. Au urmat niște manevre, niște spirale, coborând ușor spre locul de aterizare. Nu știu dacă au mai avut la mine efectul scontat, eu devenisem curios de la ce se aud piuiturile (mi-a explicat că de la altimetru, anunță anumite altitudini), îmi părea rău că nu puteam sa fac poze și-mi imaginam cum ar fi să fac niște panorame de acolo de sus. M-a trezit din reverie instructorul, pentru că trebuia să facem repetiția de aterizare. M-am executat cuminte, și după 2-3 curbe prin aer am ajuns la dropzone și pământul se apropia implacabil. Am ridicat picioarele cum trebuia, l-am vazut pe cameraman și-am trântit o expresie ce trebuia să fie amuzantă (ce-a ieșit e altceva) și m-am trezit în fund pe sol.

Atââât?! Gata? Asta a fost tot? :) Timpul mi-a jucat niște feste teribile. Căderea liberă a durat cam 20 de secunde, ce au părut a fi minute interminabile. Cele 4 minute de coborâre cu parașuta, mi-au părut de fapt un minut amărât. Noroc cu filmul și pozele, că de acolo am scos timpii ăștia, noțiunea timpului eu nu o mai aveam.

Mi-a fost frică. N-are rost să bravez. Dar curajul nu înseamnă absența fricii, ci rezistența la frică, stăpânirea ei. Îmi place să cred că am prins mai mult curaj după experiența asta. Măcar mi-am depășit o teama ancestrală. Sper să mai sar, vreau să mai sar, acum știu la ce să mă aștept, vreau să explorez mai pe îndelete senzațiile :)

Credeți-mă, e o experiență ce trebuie încercată. S-ar putea să vreți să vă apucați de parașutism solo, iar băieții de la TNT Brothers vă așteaptă cu exact cursurile potrivite.

O galerie cu selecții de poze am pus pe Facebook. Vă las mai jos cu filmulețul experienței mele, pe care l-am compilat din materialul filmat de parașutistul cameraman, și cu o serie de fotografii făcute la dropzone în așteptarea rândului meu la salt.

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro si Christian Tour Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Fortăreața și stâncile de la Belogradchik

În nordvestul Bulgariei, lăngă orașul Belogradchik pe pantele vestice ale munților Balcani (Stara Planina), se află un grup de stânci conglomerate cu forme ciudate. Au culori ce variază de la roșu spre gălbui. Unele ating și 200m înălțime. Multe au forme fantastice ce au stârnit imaginația oamenilor, personalizându-le cu nume și țesând legende în jurul lor.

Nefiind familiar cu aceste legende, imaginația mi-a zburat către cel mai asemănător lucru pe care l-am văzut și anume, munții de pe planeta Pandora din filmul Avatar :) Bine, până acolo e cale lungă, dar pe planeta noastră un alt loc mult mai asemănător este Wulingyuan, cu stâncile lui, din China. Însă noi ne rezumăm la Balcani, căci pe acolo ne perindăm… ;)

Printre și pe aceste stânci din Belogradchik, în secolele 1-3 AD, romanii s-au gândit să facă o fortăreață daca tot au facut drumuri prin această zonă din Balcani, că să le străjuiască. Fortăreața a avut parte de o serie de dezvoltări ulterioare. Țarul bulgar Ivan Stratsimir a extins-o în secolul 14, devenind a doua de după fortăreața din capitala de atunci de la Vidin, Baba Vida.
Apoi otomanii au pus mâna pe ea prin 1396 și iar au extins-o din cauza activității haiducilor din zonă. Și a tot fost imbunătățită de-a lungul secolului 19… fiind folosită ultima oară în războiul Sîrbo-Bulgar in 1885.

În concluzie, zona reprezintă o atracție majoră pentru turiști, noi am avut putin noroc pentru că ne-am nimerit pe la prânz pe o căldură naucitoare. Cu toate astea, nu era deloc pustiu și faptul că nu sunt oameni în pozele de mai jos se datorează răbdarii mele… ;)

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro si Christian Tour Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Peștera de la Devetaki, sau garsoniera giganților ;)

Dacă vrei să te simți ca o furnică amărîtă, o posibilă metodă este să vizitezi peștera de lânga satul Devetaki din Bulgaria. Sala de intrare este monumentală, imensitatea ei parcă te strivește iar din tavan niște ochi imenși te privesc pătrunzător.

Citisem și mai ales văzusem pe net o serie de poze din această peșteră și imediat mi s-au aprins călcâiele și fotografului din mine i s-a activat dorința de a o fotografia. M-am rugat aproape 1 an de Doru să ma ducă pe acolo, și mă bucur că odată cu #balcaniada a inclus-o în traseu ;)

Dar cum nu totul este perfect, am avut ghinionul să aflăm la fața locului că peștera este închisă în lunile Iunie și Iulie deoarece este sezonul de împerechere al liliecilor ce sălășluiesc acolo. Iar domnul paznic cu un rottweiler legat de un lanț sănatos a fost foarte convingător, dar bine că ne-a lăsat să ne zbenguim și să facem poze, deși era tot timpul în preajma noastră și ne-a condus la mașini așteptând cu răbdare să plecăm. Asa, ca să fie sigur :)
Păcat însă că am ajuns tarziu, aproape la încheierea apusului și nu prea am avut parte de lumina dorită.
Sper să revin poate în August sau Septembrie și să petrec o zi întreagă pe acolo, să explorez peștera și lumina ce cade prin găurile de la intrare.

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro si Christian Tour Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

O zi la Lacul Ohrid din Macedonia

După ce azi noapte am ajuns bâjbâind la hotelul Lagadin pe malul lacului Ohrid din Macedonia, se făcuse deja cam ora 3, astăzi am avut parte de o zi relaxantă. Am vizitat un muzeu al unui așezământ din epoca preistorică, am gustat din mâncărurile locale și… am făcut baie. Banal poate, dar a fost binevenit momentul după timpul petrecut în apa sărată a Mediteranei. Lacul este foarte mare și se vede pe malul celălalt teritoriul albanez. Apa caldă, plantele și peștișorii care nu conteneau să ma ciugulească au alcătuit o experiență plăcută. Iată mai jos un rezumat fotografic al acestei zile.

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro si Christian Tour Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Impresii din Thassos

 

Plec dupa 2 zile petrecute în Thassos cu senziația că au trecut de zece ori mai multe, din cauza senzațiilor și trăirilor petrecute în timp așa de scurt, dar în același timp realizând că n-am zgâriat decât la suprafață această insulă. Simt că ar ajunge lejer pe același nivel cu plăcerea mea pentru Sicilia, așa că sunt sigur că voi reveni aici. Și cu siguranță o să stau și o să gust din plăcerile grecești mai pe îndelete. Apropos de gustat, am rămas plăcut impresionat din punct de vedere gastronomic, lucru care nu s-a întâmplat cu aceeași intensitate în Turcia.

Cu o undă de nostalgie stau acum la o terasă pe plajă așteptând feribotul, chiorându-mă în laptop (e greu să editezi fotografii la un ecran lucios în amiaza mare), cu muzică grecească în surdină… și mă încearcă o senzație plăcută. Voi reveni, dar următoarea destinație este Macedonia. Abia aștept să văd ce gasesc și pe acolo ;)

Iată o galerie cu impresii vizuale selectate rapid:

 

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro si Christian Tour Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Flamingo roz și alte zburătoare din Izmir

Ieri am dat o tură prin delta Izmirului și am apucat să pozăm câțiva flamingo zburătăcind pe acolo. Emoțiile au fost mari, și alergam ca zănaticii de colo până colo, încercând să ne apropiem de câte un stol ce trecea pe oriunde numai deasupra capetelor noastre nu :)

Din păcate, cu atâta apă in jur și în lipsa unei focale mai lungi, nu am poze de detaliu, mai ales că ne cam fugareau turcii pe acolo (accesul interzis, alea-alea).

Dar am găsit și alte zburătoare ce nu puteau să lipsească de la întâlnire. Iată jos pozele, o ștergem spre Grecia (Thassos). Doru a scris povestea, dar nu a apucat încă să pună și poze.

Proiectul Balcaniada este o inițiativă a Fundației Friends for Friends. Sponsor principal: Romtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro (un serviciu oferit de Christian Tour) Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Tyulenovo, pe scurt

O zi intreagă de bălaceală, la baza unui țărm stâncos, cu escalade direct din apă, grote marine, și multă voie bună cu spirit aventurier. Un final gastronomic îndestulător pentru că, nu se face turism de calitate pe burta goală, nu? ;)

Rapid, scurt pe doi pentru că ne grăbim spre Turcia, iar internetul nu e prea grozav.

Proiectul Balcaniada este o inițiativă a Fundației Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro (un serviciu oferit de Christian Tour) Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

Балчик

Amintiri pe cale de a fi retrăite. E cazul de un refresh :)
#balcaniada e după colț, emoțiile încep să crească, pregătirile se întețesc…

Proiectul Balcaniada este o inițiativă a Fundației Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro (un serviciu oferit de Christian Tour) Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio

 

13 țări de vizitat sau pe scurt, Balcaniada

De azi într-o săptămână, plec într-o aventură. Prin peninsula Balcanică. Nu plec singur, ci cu o gașcă mișto: Doru, Mircea și Ivo. Dar pentru că-s multe țări o să fie două etape, una de vară – în care plecăm acum- și una de toamnă.

În tura asta ne-am propus să trecem prin Bulgaria, Turcia, Grecia, Macedonia, Serbia. Are Doru o hartă cu traseul.

Avem în program activități sportive, mai extreme așa oleacă… escaladă pe stânci deasupra mării, freediving, scufundări, rafting, etc. Vrem să fotografiem și să filmăm aventura noastră, așa că ne vom întoarce cu tolba plină de fotografii de travel, păsări și wildlife, străzi și arhitecturi, peisaje, obiceiuri și ce-om mai găsi. Avem în plan să fotografiem flamingo roșii ce se află în delta din Izmir, mai ales că după ce-am văzut Crimson Wing, am rămas fascinat de ei… ;)

Vom testa gastronomia locală, pe care am mai avut ocazia în Bulgaria și Turcia dar mai e atâta de descoperit…

Pe scurt, vrem să arătăm ce se află dincolo de un concediu all-inclusive într-o stațiune turistică.

Și un partener personal de nădejde îmi va fi un zmeu, pe care-l voi scoate la zburdat în fiecare locație prielnică ;)

Bosfor/Marea Marmara


 

Bunătăți balcanice de la Stara Zagora. Pe care, le-am mâncat ;)


 

Sozopol în Bulgaria, care-mi place mult și-l voi revizita


 

Știu că-i doar un pescăruș, dar anticipez momentul când voi poza alte păsări... Ah, ce să mai, numai la flamingo ăia mă gândesc! :)


 

Deși am fost de 2 ori la Istanbul, n-am apucat să ating partea asiatică. Acum vom intra hotărâți. Aici e școala militară Kuleli din Istanbul, partea asiatică.


 

Aștept sugestii și sfaturi cu ce să mai vizităm, de la cei care au mai fost prin zonele țintite.

Proiectul Balcaniada este o initiativa a Fundatiei Friends for FriendsSponsor principalRomtelecom. Partener turistic: Tvtravel.ro (un serviciu oferit de Christian Tour) Partener auto: Porsche Inter Auto. Partener foto-video: F64 Studio