PHOTOBLOG
Wild life

Cum arată România ta de 10?

Îmi place să fotografiez peisaje. Aș face asta tot timpul, într-o lume perfectă unde n-aș avea alte responsabilități. Îmi place pentru că înseamnă călatorie și explorare. Înseamnă descoperire și pierdere în natură.

M-am plimbat puțin prin țara noastră. Am descoperit locuri sublime, am descoperit oameni și obiceiuri interesante, am trăit experiențe frumoase. Dar abia am zgâriat suprafața, iar apetitul mi-a crescut. Sunt atâtea lucruri de văzut în colțul nostru, în România noastră, încât nu mi-ar ajunge o viață!

Recent am dat peste un proiect foarte interesant, numit România de 10. E o campanie care încurajează românii să se mândrească cu țara lor și/sau cu oamenii care-i inspiră. Și m-am înscris și eu. Am scotocit prin arhivele mele de poze din 2006 și până în prezent, ca să găsesc o fotografie reprezentativă. Grea misiune :) Să distilez din zeci de mii de poze, una singură.

Oricine poate contribui la acest proiect, urcând o poză pe siteul Romania de 10. Trebuie doar să fie o imagine care să reflecte un 1 sau 0, adăugând apoi cu ajutorul aplicației, cifra lipsă (1 sau 0), în final având un 10 reprezentat în imagine. Fotografia urcată trebuie să fie despre un loc de nota 10, un om de nota 10, un obiect de 10…

Frumusețea este că e un concurs și poți avea șansa să ai fotografia ta arătată într-o expoziție la anu’, în Centrul Vechi din București. Termenul limită este 14 ianuarie 2015!

Eu m-am oprit la o fotografie cu o pasăre din Delta Dunării. Poziția ei a format un 1 și m-a amuzat și privirea ei :) Dar pentru că am avut mai multe fotografii candidate, am să le pun aici la mine pe blog, dacă tot am scotocit după ele… :D Și sper că sunt destul de evidente elementele de 1 și 0 ;)

România e frumoasă, acum e rândul tău să o arăți!

133_photo

_MG_5008

_MG_6663

_MG_7187

Un copac singuratic...

_MG_6423

Că tot apune soarele în acest moment... Salut bulina care ne a

_MG_6430

Urșii din sanctuarul Libearty de la Zărnești

Primesc un telefon săptămâna trecută, iar o voce feminină îmi cere să confirm participarea mea la un eveniment Canon România. Fiind plecat cu treburi prin oraș de dimineață, o rog să-mi povestească despre ce-i vorba, pentru că nu apucasem să verific emailul. Tot ce-am reținut din povestea ei au fost cuvintele cheie: Canon, urși și Brutus Östling. Am acceptat imediat :) Cine n-ar dori să înceapă o nouă săptămână cu o excursie la fotografiat urși? :D

Așa că, dimineața de luni (10 iunie) m-a prins de la ora 6, cu ochii cât cepele, așteptând să sune ceasul. Mi-am luat hainele de tăvăleală, am pus cele trebuincioase în rucsacul foto, adică lentile, carduri, baterii, alea-alea… și-am zbughit-o către locul de întâlnire.
Bineînțeles, nu mi-a trecut prin cap, că voi găsi acolo aparate foto și obiective Canon pentru testare :) Aș fi călătorit mai “light”. Dar s-a dovedit totuși că am făcut bine, putând încerca diverse combinații între aparatul și lentilele mele, și cele pe care le-am luat de la Canon. Și anume un supertele EF 500mm f/4L IS II USM iar ca aparat am ales un 5D mk III, fiind tare curios să văd ce știu să facă.

Nici despre sanctuarul Libearty nu știam nimic. Aveam în cap ideea de rezervație naturală, dar nu de sanctuar. Ce am găsit acolo m-a surprins, fiind foarte bine organizat. Garduri electrificate, camere video de monitorizare, alei, pădure cât cuprinde… Povestea urșilor însă, e cam tristă.

Ursul brun european este o specie strict protejată de către Convenţia de la Berna, fiind ratificată de România în 1993, însă abia din 2005 a devenit ilegal dreptul de proprietate a unui urs luat din sălbaticie.

Construită în memoria ursoaicei Maya, Sanctuarul “Libearty” este căminul a 71 de urşi bruni europeni şi un urs negru asiatic, toţi fiind salvaţi din captivitate unde au trăit o viaţă mizerabilă şi au fost abuzaţi. Aceasta constă în 69 de hectare de păduri luxuriante, izvoare şi piscine, dobândite de la oraşul Zărneşti, situat la poalele Munţilor Carpaţi lângă Braşov. Majoritatea urşilor au fost salvaţi de la o viaţă mizerabilă, trăită în cuşti minuscule, fiind o atracţie turistică la restaurante, hoteluri, fabrici, staţii de benzinărie, circuri, chiar şi mânăstiri. Deasemenea, mulţi urşi au ajuns la Rezervaţie după ce România a aderat la UE, fapt ce a dus la închiderea mai multor grădini zoologice din ţară care nu ofereau condiţii normale animalelor.

În Sanctuar se află urși traumatizați fizic și psihic. Mulți încă trăiesc într-o cușcă imaginară, și fac mișcări obsesive. Pe mine m-au păcălit, am crezut înițial că se dau în spectacol dar nu e așa. Ei au o traumă, trebuie să învețe să trăiască în mediul lor natural, lucru pe care poate că nu l-au experimentat niciodată.

Sanctuarul poate fi vizitat dar nu este o grădină zoologică, vizitele se pot face prin programări. Puteți să vizitați pagina de facebook pentru alte detalii.

Vă las cu o mână de fotografii, făcute în acea vizită, o parte cu ploaia care a căzut pe noi imediat după ce am intrat în Sanctuar. A fost un plus de distracție :D
Dar mai înainte, poate vă rupeți și câteva minute să urmăriți un filmulet despre Rezervație, întitulat Visul Mayei (nu e făcut de mine! :D)

laursi-01

laursi-02

laursi-03

laursi-04

laursi-05

laursi-06

laursi-07

laursi-08

laursi-09

laursi-10

laursi-11

laursi-12

laursi-13

laursi-14

laursi-15

laursi-16

laursi-17

laursi-18

laursi-19

laursi-20

laursi-21

laursi-22

laursi-23

laursi-24

laursi-25

laursi-26

laursi-28

laursi-29

laursi-30

laursi-31

laursi-32

laursi-33

laursi-34

laursi-35

laursi-36

laursi-37

Două rândunici…

… de trei zile vin mereu,
pe la geamul meu
și din aripi bat
parcă-mi cer un sfat…

Vorba cântecului interpretat de Margareta Pâslaru, numai că nu-s chiar la geamul meu ci pe o rămurică într-un pom. Nu le-am prins pe amândouă simultan, stăteau cu rândul iar una era tare gălăgioasă. Și pentru că mi-au deranjat siesta, mi-am urnit lenea din hamac și țac-pac le-am tras în poză ;)

 

Ca bonus la sfârșit, un mic sticlete ce l-am fugărit dar nu prea a vrut să-mi stea la pozat…

M-au auzit pelicanii, mă cheamă la ei… ;)

… în Delta Dunării, în perioada 18 – 21 aprilie.

N-am mai fost în Deltă primăvara, e o premieră. La invitația Campo Euro Club din Partizani, împreună cu o gașcă frumoasă, mă voi plimba cu catamaranul, cu canoea, voi mânca iarăși pește proaspăt. Vom face niscaiva off-road, vom fotografia păsările și evident, vom căuta pelicanii pentru a-i imortaliza în niște poze de excepție… sper ;)

Alte activități din program ar fi și trasul cu armele de paintball, cântatul la chitară (cine știe și se pricepe, că eu nu) și sper că nu vom găsi țânțarii :D

Eu sper și la o baie într-un lac cu apă limpede, cum am descoperit că se gasesc pe acolo, doar să fie suficient de caldă să rezist. Dar asta rămâne de văzut… Bine, mai am eu în plan și alte activități fotografice, dar să văd cum va fi vremea. A, și să nu uit să-mi iau și zmeul, că nu se știe când apare un vânt bun ;)

Mi se șoptește în cască, că cei de la Campo Euro Club, au niște super oferte pentru perioada următoare, și anume:

Program de Paști, între 13 – 16 aprilie, cu știuci suple și flămânde la doar 479ron/persoană

Program de 1 Mai, între 29 aprilie – 1 Mai, la doar 379ron/persoană

La această oră am auzit că încă mai sunt locuri disponibile, deci ar fi cazul să nu pierdeți vremea! :)

Gașca asta de grăsani sigur știe unde sunt pelicanii, sunt pregătit să-i iau la întrebări...

 

Sau poate o să-i găsesc prin jurul insulelor de stufăriș...

 

Oricum peisajul e frumos prin canale, iar dacă pelicanii se dau loviți, o să mă mulțumesc și cu restul atracțiilor din zonă!

 

Unde or fi pelicanii?

Mi-e cam jenă să recunosc, dar până acum am fost doar de 3 ori în Deltă. Prima dată am fost cu părinții la Sulina, îmi amintesc doar că am stat în gazdă la cineva, într-o casă veche. Mai mult nu-mi amintesc, eram prea mic. Deci nu prea se pune…

Următoarele dăți s-au întâmplat în 2009, respectiv 2011. Unde am apucat să fac ceva poze…

Nu știu ce m-a apucat, dar scotocind prin pozele respective, am constatat că-mi lipseste ceva esențial și definitoriu pentru Delta Dunării. Pelicanii! :D

Am găsit doar amărâtele astea de cadre, de care nu sunt mândru.

Precum și gașca asta, care a stat la pozat. Dar nu prea aveau chef de conversație cu mine… :D

Dilema a rămas, căci individul din primele cadre a fugit asa de repede încât nici nu i-am zărit bine ciocul, iar ăștialalti fiind cam tăcuți, nu m-a lămurit nimeni unde or fi pelicanii?

Inutil să vă mai spun, m-a luat un mare chef de mers prin Delta Dunării, poate am mai mult noroc la pelicani. A, și n-ar strica niște borș de pește, și încă ceva pește la felul doi. Eventual mâncat cu o singură lingură, pe întuneric, cum mi s-a mai întâmplat și mi s-a părut foarte extrem :)